Google Search Console pentru patroni: cele patru rapoarte care contează

Agenția care ți-a făcut site-ul ți-a spus, poate, că „a pus site-ul în Search Console”, iar tu n-ai deschis niciodată contul. Google Search Console e un serviciu gratuit al Google care îți arată cum vede Google site-ul tău: pentru ce căutări apare, câți oameni dau click și ce pagini nu ajung deloc în rezultate.

Nu trebuie să devii specialist în SEO ca să-l folosești. Pentru un site de prezentare cu 10–30 de pagini contează patru rapoarte și câteva tipuri de email. Mai jos afli cum obții acces pe numele firmei, ce înseamnă cifrele și stările și ce poți ignora.

Pe scurt

• Accesul: cere să fii adăugat ca proprietar, cu contul Google al firmei. Agenția poate rămâne utilizator.

• Performanță: căutările pentru care apari, afișările, click-urile și poziția medie. Uită-te o dată pe lună.

• Indexarea paginilor: ce pagini sunt în Google și de ce lipsesc celelalte. Nu toate trebuie să fie indexate.

• Inspecția adreselor URL: verifici o singură pagină și ceri indexarea după o modificare importantă.

• Sitemapuri: lista paginilor trimisă Google. Starea corectă e „Reușit”.

Cum obții acces: proprietar, nu doar invitat

În Search Console, un site se numește „proprietate”. Există două tipuri: proprietatea de domeniu (firma-ta.ro), care cuprinde toate variantele, cu și fără www, http și https, și proprietatea cu prefix URL (https://www.firma-ta.ro), care cuprinde doar adresele care încep exact așa.

Ca să vezi datele, cineva trebuie să dovedească întâi că site-ul e al lui: cu un fișier urcat pe site, o etichetă în codul paginii principale, codul Google Analytics sau Tag Manager ori o înregistrare DNS la furnizorul domeniului. Proprietatea de domeniu se poate verifica doar prin DNS, iar înregistrarea trebuie lăsată acolo: Google verifică periodic că ea există încă.

Cele trei niveluri de acces

Google descrie nivelurile în pagina de ajutor despre utilizatori și permisiuni în Search Console:

• Proprietar: controlează tot. Adaugă și elimină utilizatori, schimbă setări, vede toate datele. Proprietarul delegat, adăugat de altul fără verificare, are aceleași drepturi.

• Utilizator cu drepturi depline: vede toate datele și poate face unele acțiuni, de exemplu trimite un sitemap. Nu poate adăuga sau elimina utilizatori.

• Utilizator cu drepturi restricționate: vede majoritatea datelor și atât.

Varianta sănătoasă: contul Google al firmei e proprietar, iar agenția e proprietar sau utilizator cu drepturi depline, cât lucrează pentru tine. Dacă singurul proprietar verificat e agenția și pleacă, Google spune că ceilalți utilizatori pierd accesul după o perioadă de grație. Datele se adună în continuare, dar nimeni nu le vede până nu verifică cineva din nou proprietatea. E aceeași logică de la domeniul .ro, care trebuie să fie pe numele firmei, nu al web designerului.

Când preiei un site de la altă agenție

Verifică-te ca proprietar, apoi intră la Setări → Utilizatori și permisiuni. Elimină persoanele pe care nu le mai vrei și șterge-le „tokenurile” de verificare rămase: cât timp tokenul există, fostul proprietar se poate verifica din nou. Dacă vezi un proprietar pe care nu-l recunoști, Google avertizează că site-ul poate fi compromis.

1. Raportul Performanță: pentru ce te caută oamenii

Raportul are patru cifre în partea de sus. Google le definește așa:

• Afișări: de câte ori a apărut site-ul tău în rezultate. Nu contează dacă omul a dat click.

• Click-uri: de câte ori cineva a intrat pe site din Google. Dacă revine și apasă iar pe același link, se numără un singur click.

• CTR (rata de click): click-urile împărțite la afișări.

• Poziția medie: media celei mai bune poziții a site-ului tău în fiecare căutare. Dacă apari pe locurile 2, 4 și 6 pentru aceeași căutare, se numără 2.

Sub grafic ai tabelul, cu file pentru Interogări (ce au tastat oamenii), Pagini, Țări, Dispozitive, Aspect în căutare și Date. Implicit vezi ultimele trei luni. Search Console păstrează datele pentru ultimele 16 luni, deci poți compara luna asta cu aceeași lună de anul trecut.

Cum citești raportul de performanță. Machetă simplificată, cu o firmă și date fictive; definițiile metricilor sunt din documentația Search Console.

Cum îl citești pentru o afacere locală

1. Separă căutările cu numele firmei de restul. „Salon Exemplu” înseamnă oameni care te știu deja. „Salon coafură Mărăști” înseamnă clienți noi. Filtrul Google pentru căutări cu și fără marcă lipsește la site-urile cu puține afișări; atunci filtrezi manual după nume.

2. Caută serviciile și cartierul. Dacă vinzi vopsit, tuns și manichiură, ar trebui să apari pentru fiecare. Un serviciu care lipsește din tabel are, de obicei, nevoie de o pagină proprie.

3. Afișări multe, click-uri puține. Poziția e bună, dar titlul și descrierea nu conving. Rescrie-le pentru pagina respectivă.

4. Poziția 8–15. Ești aproape de prima pagină. Acolo merită să completezi conținutul paginii.

5. Compară cu aceeași perioadă de anul trecut, nu cu luna trecută. Un salon are alte căutări în decembrie decât în august.

Un lucru care te poate încurca: căutările rare nu apar în tabel, ca să fie protejată intimitatea celor care le-au făcut. Google le numește „interogări anonimizate”: tastate de cel mult câteva zeci de oameni în două-trei luni. Ele intră însă în totaluri, de aceea suma rândurilor e mai mică decât cifra de sus.

Lângă acest raport, Search Console are acum și unul separat pentru afișările în funcțiile AI generative ale Google. Am scris despre el în articolul despre ce citesc ChatGPT și Google AI despre firma ta.

2. Indexarea paginilor: de ce lipsește o pagină din Google

Raportul de indexare a paginilor împarte toate adresele pe care Google le cunoaște de pe site în „indexate” și „neindexate”, iar pe cele neindexate le grupează după motiv, în tabelul „De ce nu sunt indexate paginile”. Aici se sperie mulți patroni: 40 de pagini neindexate la un site cu 15 pagini.

De cele mai multe ori nu e nimic grav. În documentația raportului de indexare, Google spune explicit că scopul e ca versiunea canonică a fiecărei pagini importante să fie indexată, nu fiecare adresă, și că majoritatea site-urilor au câteva pagini neindexate. Versiunea canonică e adresa pe care Google o alege ca reprezentativă atunci când același conținut există la mai multe adrese.

Stările frecvente din raportul de indexare, pe înțelesul unui site de prezentare. Sursa: Search Console Help, Page indexing report, verificat în octombrie 2026.

Stările normale

• Pagină cu redirecționare: adresa veche trimite spre una nouă, de exemplu varianta fără www spre cea cu www. E corect să nu fie indexată.

• Exclusă prin eticheta „noindex”: pagina cere singură să nu fie indexată. E bine pentru pagina de mulțumire după formular sau pentru o pagină de test. E o problemă dacă apare aici pagina de servicii.

• Negăsită (404): pagina nu mai există. Google spune că e în regulă dacă ai șters-o fără înlocuitor; dacă ai mutat-o, pune o redirecționare 301 spre adresa nouă.

Stările de urmărit

• Descoperită – neindexată în prezent: Google știe de pagină, dar n-a accesat-o încă. De obicei a amânat accesarea ca să nu încarce serverul. La o pagină nouă e normal; la o pagină veche, de luni de zile, merită întrebată agenția.

• Accesată – neindexată în prezent: Google a citit pagina și a decis să n-o indexeze deocamdată. Google spune că poate fi indexată mai târziu și că nu trebuie retrimisă. Dacă e o pagină importantă, verifică dacă are conținut propriu sau dacă seamănă mult cu alte pagini.

• Duplicat, Google a ales altă pagină canonică decât utilizatorul: tu ai spus că pagina e cea principală, Google nu e de acord. Merită verificat de cine se ocupă tehnic de site.

Problemele de rezolvat

• Eroare de server (5xx): serverul n-a răspuns când a venit Google. Dacă apare des, e o problemă de găzduire.

• Blocată de robots.txt: fișierul care le spune roboților unde au voie interzice pagina. Corect pentru zonele de administrare, greșit pentru paginile publice.

• Soft 404: pagina spune „nu există”, dar serverul răspunde ca și cum totul ar fi în regulă.

• Scădere bruscă a paginilor indexate fără erori noi: Google indică trei cauze probabile, un robots.txt, o etichetă „noindex” sau o autentificare care blochează paginile existente.

După o corectură, butonul „Validează remedierea” îi cere Google să verifice. Durează de obicei până la aproximativ două săptămâni, uneori mai mult. Iar dacă site-ul are sub 500 de pagini, Google spune că probabil nici n-ai nevoie de acest raport: poți verifica paginile importante una câte una.

3. Inspecția adreselor URL: verifici o singură pagină

Bara de sus din Search Console acceptă orice adresă de pe site. Rezultatul îți spune dacă pagina „se află pe Google”, când a fost accesată ultima dată și ce adresă a ales Google drept canonică. Rezultatul privește ultima versiune indexată; pentru pagina de acum apeși „Testează adresa URL publicată”.

Butonul „Solicită indexarea” e util după o modificare importantă: prețuri noi, program nou, un serviciu adăugat. Ce trebuie să știi:

• există o limită zilnică de solicitări pe proprietate; Google nu publică cifra;

• Google spune că indexarea durează de obicei cam o zi, dar poate dura mult mai mult, iar solicitarea nu garantează că pagina va apărea;

• Google mai spune că dacă ceri de mai multe ori pentru aceeași adresă, pagina nu e accesată mai repede;

• nu poți cere indexarea unei pagini pe care testul o consideră neindexabilă, de exemplu una cu „noindex”.

4. Sitemapuri: lista paginilor trimisă Google

Sitemapul e un fișier, de obicei la adresa firma-ta.ro/sitemap.xml, cu lista paginilor site-ului. Îl trimite un proprietar, o singură dată, din raportul Sitemapuri. După trimitere vezi:

• Starea: „Reușit” înseamnă că Google l-a citit fără erori; „Prezintă erori” că l-a citit, dar a găsit probleme; „Nu a putut fi preluat” că nu l-a putut descărca.

• Ultima citire: data la care Google l-a descărcat ultima dată.

• Pagini descoperite: câte adrese a găsit în el. Ar trebui să fie apropiat de numărul real de pagini.

La „Nu a putut fi preluat”, cauzele frecvente indicate de Google sunt un robots.txt care blochează, o adresă greșită sau o problemă temporară a serverului. Google mai încearcă câteva zile, apoi se oprește.

Emailurile de la Search Console: ce citești și ce ignori

Primești emailuri dacă ești proprietar. Le poți opri pe tipuri, din preferințele pentru email ale contului tău.

Bing Webmaster Tools: import din Search Console

Bing are un instrument asemănător. Dacă ai deja Search Console, nu mai treci prin verificare: la „My Sites” alegi „Import”, te conectezi cu contul Google și alegi site-urile. Bing preia site-urile și sitemapurile și le verifică automat.

Checklist: prima oră în Search Console

• Contul Google al firmei e proprietar verificat sau delegat; agenția are acces pe numele ei.

• În Utilizatori și permisiuni nu există persoane pe care nu le recunoști.

• Sitemapul e trimis și are starea „Reușit”.

• Pagina principală și paginile de servicii apar ca „se află pe Google” în inspecția adreselor.

• Nicio pagină importantă nu e în „Exclusă prin eticheta noindex” sau „Blocată de robots.txt”.

• Emailurile despre securitate și acțiuni manuale ajung la o adresă pe care o citești.

Întrebări frecvente

Un site pe care Google îl poate citi ușor

Site-urile Webspring au sitemap și date structurate pentru afacere locală, fie că pornim de la unul dintre demo-urile noastre, fie de la zero, iar domeniul e înregistrat pe firma ta de la început. Vezi pe pagina de prețuri ce include fiecare pachet sau scrie-ne dacă ai întrebări despre site-ul tău.

Articolul se bazează pe paginile de ajutor Google Search Console, documentația Google Search Central și blogul Bing Webmaster, verificate în octombrie 2026. Denumirile din interfață pot diferi ușor în funcție de limba contului.